15 definiții pentru săpat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂPÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) săpa; săpare, săpătură. ♦ (Reg.) Prașilă. 2. Vremea, timpul cânse efectuează munca prășitului. – V. săpa.

SĂPÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) săpa; săpare, săpătură. ♦ (Reg.) Prașilă. 2. Vremea, timpul când se efectuează munca prășitului. – V. săpa.

SĂPÁT1 s. n. 1. Acțiunea de a săpa. Cum au știut ei, cine-ar fi fost aceia, după ce-au săpat o bucată și-au dat de-ntuneric, încotro să meargă cu săpatul ca să iasă de cealaltă parte, tocmai unde trebuie? SP. POPESCU, M. G. 33. 2. Prașilă; vremea, timpul cînd se efectuează prășitul. Și mi-i mult de la săpat De cînd nu te-am sărutat. HODOȘ, P. P. 52.

SĂPÁT2, -Ă, săpați, -te, adj. 1. (Despre pămînt) Lucrat, întors, răsturnat (cu sapa, cu hîrlețul) Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc nesăpat. ȘEZ. III 150. ♦ (Despre plante) Curățat de buruieni; prășit. Cu porumbu nesăpat, cu orzu netreierat. ȘEZ. I 113. 2. (Despre un loc, un drum) Mîncat de ape, de ploi; cu făgașuri. La dealul Barbat, Pe drumul săpat. ALECSANDRI, P. P. 62. 3. (Despre obiecte) Lucrat cu ornamente; (despre ornamente) incrustat, gravat. Păreții erau împodobiți cu chipuri și flori săpate. ISPIRESCU, L. 300. Brațu-i stîng era-ncordat Sub un scut de fier săpat. ALECSANDRI, P. II 10.

SĂPÁT n. 1) v. A SĂPA. 2) Timpul lucrării pământului (cu hârlețul sau sapa). /v. a săpa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săpát s. n., pl. săpáturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂPÁT adj. 1. v. ros. 2. v. erodat. 3. v. sculptat.

SĂPÁT adj. v. accidentat, denivelat, învălurat, neregulat, prășit.

SĂPÁT s. 1. v. săpare. 2. v. prășit. 3. v. roadere. 4. v. sculptare.

SĂPAT adj. 1. (GEOL., GEOGR.) erodat, ros, (reg.) coptorît, coptoroșit. (Un teren ~.) 2. cioplit, sculptat, tăiat. (Zid împodobit cu chipuri ~.)

săpat adj. v. ACCIDENTAT. ÎNVĂLURAT. NEREGULAT. PRĂȘIT.

SĂPAT s. 1. săpare, (înv.) săpătură. (~ unui tunel, al unei fîntîni.) 2. (AGRIC.) prașilă, prășire, prășit, sapă, săpare, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, tîrșenit, tîrșit. (~ porumbului.) 3. măcinare, roadere, săpare. (~ malului de către ape.) 4. cioplire, cioplit, săpare, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SĂPATA, com. în jud. Argeș, situată în zona de contact a C. Piteștiului cu piemontul Cotmeana, pe cursul superior al râului Cotmeana; 1.935 loc. (2005). Reșed. com. S. este satul Mârțești. Expl. de petrol și gaze naturale. Pe terit. satului Mărțești au fost descoperite vestigiile unui castru roman (125 x 90 m), cu turnuri dreptunghiulare la colțuri, înconjurat de un șanț de 25 m lățime, cu zidul de incintă construit din cărămizi legate cu mortar de pământ, nisip și var. De aici s-au recuperat obiecte ceramice, opaițe, garnituri de costum ajurate etc. În satul Găinușa se află biserica Sf. Nicolae (1802).

Intrare: săpat
săpat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpat
  • săpatul
  • săpatu‑
  • săpa
  • săpata
plural
  • săpați
  • săpații
  • săpate
  • săpatele
genitiv-dativ singular
  • săpat
  • săpatului
  • săpate
  • săpatei
plural
  • săpați
  • săpaților
  • săpate
  • săpatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)