11 definiții pentru săltăreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreț.

SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreț.

SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care umblă sărind, făcînd salturi, care sare într-una; (despre pas, mers) săltat. Porni la vale mai viu, c-un pas săltăreț și sprinten. SADOVEANU, O. VIII 243. Venea repegior în fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. II 203. Mistreții colțați Cădeau împroșcați, Capra săltăreață Nu scăpa cu viață. ODOBESCU, S. III 189. ♦ Fig. Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vii. Părîul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastîmpărat. REBREANU, P. S. 139. Avea niște ochi căprui, săltăreți și o figură jovială. id. R. I 11. Deodată-și iau avînt Și lupta-ncepe săltăreață. TOPÎRCEANU, P. 227. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. Costică Roibu le zicea din muzicuță... o sîrbă săltăreață. MIHALE, O. 184. Mirată de versurile astea săltărețe și ștrengărești, întoarse volumul să vadă de cine sînt. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. De ce dorm îngrămădite între galbenele file Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile. EMINESCU, O. I 141.

SĂLTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Căruia îi place să sară; care sare mereu. 2) Care se mișcă sărind; care se deplasează prin salturi. 3) (despre pași, mers) Care se efectuează ușor, cu vioiciune. 4) (despre muzică, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. /a sălta + suf. ~ăreț

săltăreț a. 1. care saltă într’una: capra săltăreață OD.; 2. fig. care saltă în ritm: melodii vesele și săltărețe.

săltăréț, -eáță adj., pl. ețe (d. a sălta). Săltător, săritor: broasca e săltăreață. Fig. Versurile dactile-s săltărețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săltăréț adj. m., pl. săltăréți; f. săltăreáță, pl. săltăréțe

săltăréț adj. m., pl. săltăréți; f. sg. săltăreáță, pl. săltăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂLTĂRÉȚ adj. 1. ritmat, sacadat, săltat, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) 2. v. sprinten. 3. (rar) săltător. (Valuri ~.)

SĂLTĂREȚ adj. 1. ritmat, sacadat, săltat, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) 2. săltat, sprinten, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.) 3. (rar) săltător. (Valuri ~.)

CRAP SĂLTĂRÉȚ s. v. sulă.

Intrare: săltăreț
săltăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săltăreț
  • săltărețul
  • săltărețu‑
  • săltăreață
  • săltăreața
plural
  • săltăreți
  • săltăreții
  • săltărețe
  • săltărețele
genitiv-dativ singular
  • săltăreț
  • săltărețului
  • săltărețe
  • săltăreței
plural
  • săltăreți
  • săltăreților
  • săltărețe
  • săltărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)