8 definiții pentru sâsâit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂSÂIT1 s. n. Sâsâire. ♦ Sunet caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâscă; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi.

sâsâit1 sn [At: DL / Pl: ? / E: sâsâi2] 1-2 Sâsâială (1, 3)

SÂSÂÍT1 s. n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi.

SÎSÎÍT1 s. n. Faptul de a sîsîi; sunetul caracteristic de «s» prelungit, pe care îl scoate gîsca, șarpele și alte animale; p. ext. orice sunet asemănător. Din sîsîitul vorbelor lui, Glonț nu auzea decît frînturi îndepărtate. MIHALE, O. 53.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂSÂÍT s. sâsâială, sâsâitură. (Se aude un ~.)

SÎSÎIT s. sîsîială, sîsîitură. (Se aude un ~.)

Intrare: sâsâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâsâit
  • sâsâitul
  • sâsâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sâsâit
  • sâsâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sâsâit (s.n.)

  • 1. Faptul de a sâsâi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sâsâială sâsâire sâsâitură
    • 1.1. Sunet caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sâsâitură attach_file un exemplu
      exemple
      • Din sîsîitul vorbelor lui, Glonț nu auzea decît frînturi îndepărtate. MIHALE, O. 53.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sâsâi
    surse: DEX '09 DEX '98