9 definiții pentru sârmuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂRMULÍȚĂ, sârmulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui sârmă (I 1); sârmă mică, sârmă subțire; sârmușoară. 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă. – Sârmă + suf. -uliță.

SÂRMULÍȚĂ, sârmulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui sârmă (I 1); sârmă mică, sârmă subțire; sârmușoară. 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă. – Sârmă + suf. -uliță.

SÎRMULÍȚĂ, sîrmulițe, s. f. I. Diminutiv al iui sîrmă (1); sîrmă mică, sîrmă subțire. II. (Iht.) Plevușcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sârmulíță s. f., g.-d. art. sârmulíței; pl. sârmulíțe

sârmulíță s. f., g.-d. art. sârmulíței; (bucăți, feluri, plante) pl. sârmulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂRMULÍȚĂ s. sârmușoară.

SÂRMULÍȚĂ s. v. fufă, orzoaică-de-baltă, plevușcă.

sârmuliță s. v. FUFĂ. ORZOAICĂ-DE-BALTĂ. PLEVUȘCĂ.

Intrare: sârmuliță
sârmuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârmuliță
  • sârmulița
plural
  • sârmulițe
  • sârmulițele
genitiv-dativ singular
  • sârmulițe
  • sârmuliței
plural
  • sârmulițe
  • sârmulițelor
vocativ singular
plural