SÂRBĂ ~e f. 1) mai ales art. Dans popular executat într-un tempo foarte vioi, mai ales, în cerc, dansatorii ținându-se de umeri. ~a fetelor. 2) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. sârbei] /<sb. srb

SÎRBĂ, sîrbe, s. f. (Mai ales în forma articulată) Dans popular romînesc, cu ritm foarte vioi, care se joacă cu dansatorii prinși de obicei în cerc; melodia după care se joacă. Pîn’și popa-i trage sîrba Cu creștinii laolaltă. IOSIF, PATR. 28. ◊ Fig. Jucau sîrba porumbeii, Că e jocul lor. COȘBUC, P. II 37.

sărba f. horă țărănească, importată din Serbia.

sîrbă f., pl. e (d. Sîrb). Un fel de cîntec și dans pop. pe măsura 2 4. V. horă.

sârbă¹ (dans) s. f., g.-d. art. sârbei; pl. sârbe

sârbă¹ (dans) s. f., g.-d. art. sârbei; pl. sârbe

sârba (dans) s. f., art.

SÂRBĂ s. (reg.) sârbeasca (art.), sârbsca (art.). (Joacă o ~.)

SÎRBĂ s. (reg.) sîrbeasca (art.), sîrbsca (art.). (Joacă o ~.)

sârba, joc* popular românesc, cu ritm binar*, răspândit în toată țara cu diverse variante și denumiri (în trei ciocane*, la bătaie etc.). Este cunoscut și de bulgari și sârbi, care îl denumesc „joc românesc”. S. se joacă în formație de semicerc, cu brațele pe umeri. Are o desfășurare vioaie, rapidă, în ocolire sau pe loc, cu pași săltați și încrucișați.