10 definiții pentru sângerătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.

SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.

sângerătură f. stricatul sângelui (la vite).

SÎNGERĂTÚRĂ, sîngerături, s. f. Sîngerare. Scorbutul [se manifestă]... mai vîrtos cu durere de gură și cu sîngerătură de gingii. PISCUPESCU, O. 292.

sîngerătúră f, pl. ĭ (d. a sîngera). Pop. O boală a vitelor (stricarea sîngeluĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri

sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂNGERĂTÚRĂ s. v. sângerare.

SÂNGERĂTÚRĂ s. v. hemoragie.

SÎNGERĂTU s. însîngerare, sîngerare, sîngerat, (înv.) cruntare, încruntare.

sîngerătu s. v. HEMORAGIE.

Intrare: sângerătură
sângerătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângerătu
  • sângerătura
plural
  • sângerături
  • sângerăturile
genitiv-dativ singular
  • sângerături
  • sângerăturii
plural
  • sângerături
  • sângerăturilor
vocativ singular
plural