7 definiții pentru sâmburel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂMBURÉL, sâmburei, s. m. Diminutiv al lui sâmbure.Sâmbure + suf. -el.

SÂMBURÉL, sâmburei, s. m. Diminutiv al lui sâmbure.Sâmbure + suf. -el.

sâmburel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: sâmbure + -el] 1-2 (Șhp) Sâmbure (1) (mic) Si: (rar) sâmburaș (1-2).

SÎMBURÉL, sîmburei, s. m. Diminutiv al lui sîmbure.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sâmburél s. m., pl. sâmburéi, art. sâmburéii

sâmburél s. m., pl. sâmburéi, art. sâmburéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂMBURÉL s. v. sâmburaș.

SÎMBUREL s. (BOT.) sîmburaș, (reg.) sîmburuț.

Intrare: sâmburel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâmburel
  • sâmburelul
  • sâmburelu‑
plural
  • sâmburei
  • sâmbureii
genitiv-dativ singular
  • sâmburel
  • sâmburelului
plural
  • sâmburei
  • sâmbureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sâmburel

etimologie:

  • Sâmbure + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09