O definiție pentru răzbătut
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBĂTUT, -Ă, răzbătuți, -te, adj. (Neobișnuit) 1. Răzbit, copleșit. Fiind fata babei răzbătută și de foame și de sete... s-au acățat pe măr să iaie merele. SBIERA, P. 210. 2. Prin care (poate) trece ceva, (care poate fi) pătruns. Îl dărui cu un toroipan, cu o platoșe sau peptar de fier nerăzbătut. ISPIRESCU, U. 46.
Intrare: răzbătut
răzbătut adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
răzbătut, răzbătutăadjectiv
neobișnuit
Lista completă de definiții se află pe fila -
- Fiind fata babei răzbătută și de foame și de sete... s-au acățat pe măr să iaie merele. SBIERA, P. 210. DLRLC
-
- 2. Prin care (poate) trece ceva, (care poate fi) pătruns. DLRLC
- Îl dărui cu un toroipan, cu o platoșe sau peptar de fier nerăzbătut. ISPIRESCU, U. 46. DLRLC
-