RĂZBĂTUT, -Ă, răzbătuți, -te, adj. (Neobișnuit) 1. Răzbit, copleșit. Fiind fata babei răzbătută și de foame și de sete... s-au acățat pe măr să iaie merele. SBIERA, P. 210. 2. Prin care (poate) trece ceva, (care poate fi) pătruns. Îl dărui cu un toroipan, cu o platoșe sau peptar de fier nerăzbătut. ISPIRESCU, U. 46.