opțiuni
  • info

15 definiții pentru răgădui

din care

Explicative DEX

răgădui1 [At: I. CR. III, 172 / V: răcădi, răcă~, răcătui, ~di / Pzi: ~esc / E: mg ragad] 1 vt (Mun) A pune mâna pe ceva Si: a apuca (2). 2 vt A agonisi (1). 3 vr (Mol; Trs) A lua o atitudine amenințătoare. 4 vr A se repezi asupra cuiva. 5 vr A se răsti1 (1). 6 vi (Olt) A da buzna. 7 vr (Reg; d. caii prinși la căruță sau la plug; îf răgădi) A se speria și a o lua razna.

răgădui2 [At: COMAN, GL. / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vt (Mun) A păsui. 2 vt A aștepta (2). 3 vi A poposi undeva după un drum lung.

RĂGĂDUI, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A lua un obiect (dintre mai multe) la întîmplare, a apuca ce se nimerește. A început să înjure, să răcnească, să dea într-unul și într-altul cu ce răgăduia. I. CR. III 172.

RĂGĂDUI, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lua un obiect la întîmplare, a apuca ce se nimerește. – Magh. ragadni.

răcădi va vz răgădui

răcădui2 v vz răgădui

răcătui v vz răgădui

răgădi v vz răgădui1

răcăduĭésc și -tuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. rakodni, a descărca). Est. Răcnesc amenințînd și ocărînd: ursu și lupu fugiră, ĭar vulpea arțăgoasă se răcăduĭa după dînșiĭ (Sămăn. 5, 518), se răcăduĭește el cu pușca (Cr.). V. răgăduĭesc și războtesc.

răgăduĭésc v. tr. (ung. ragadni, a apuca). Olt. Rar. Apuc: fie-care da cu ce răgăduĭa (Tkt.), nu-l lăsa să se dădălcească din ce răgăduĭa (Șez. 32, 103). V. răcăduĭesc.

Etimologice

răgădui (răgăduiesc, răgăduit), vb. – (Olt.) A prinde, a apuca. Mag. ragadni (Drăganu, Dacor., III, 723; Candrea).

Sinonime

RĂGĂDUI vb. v. acumula, aduna, agonisi, apuca, economisi, face, întâmpla, nimeri, răcni, răsti, striga, strânge, țipa, urla, zbiera.

răgădui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. APUCA. ECONOMISI. FACE. ÎNTÎMPLA. NIMERI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. STRÎNGE. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Regionalisme / arhaisme

răgădui1, răgăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli.

răgădui2, răgăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a păsui, a amâna. 2. a poposi undeva după un drum lung.

Intrare: răgădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgădui
  • răgăduire
  • răgăduit
  • răgăduitu‑
  • răgăduind
  • răgăduindu‑
 singular plural
  • răgăduiește
  • răgăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răgăduiesc
 (să)
  • răgăduiesc
  • răgăduiam
  • răgăduii
  • răgăduisem
a II-a (tu)
  • răgăduiești
 (să)
  • răgăduiești
  • răgăduiai
  • răgăduiși
  • răgăduiseși
a III-a (el, ea)
  • răgăduiește
 (să)
  • răgăduiască
  • răgăduia
  • răgădui
  • răgăduise
plural I (noi)
  • răgăduim
 (să)
  • răgăduim
  • răgăduiam
  • răgăduirăm
  • răgăduiserăm
  • răgăduisem
a II-a (voi)
  • răgăduiți
 (să)
  • răgăduiți
  • răgăduiați
  • răgăduirăți
  • răgăduiserăți
  • răgăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • răgăduiesc
 (să)
  • răgăduiască
  • răgăduiau
  • răgăduiră
  • răgăduiseră
răcătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răgădui, răgăduiescverb

  • 1. regional A lua un obiect (dintre mai multe) la întâmplare, a apuca ce se nimerește. DLRLC
    • format_quote A început să înjure, să răcnească, să dea într-unul și într-altul cu ce răgăduia. I. CR. III 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „răgădui”

Visit YouGlish.com