Definiția cu ID-ul 506270:
Etimologice
răgădui (răgăduiesc, răgăduit), vb. – (Olt.) A prinde, a apuca. Mag. ragadni (Drăganu, Dacor., III, 723; Candrea).
răgădui (răgăduiesc, răgăduit), vb. – (Olt.) A prinde, a apuca. Mag. ragadni (Drăganu, Dacor., III, 723; Candrea).