5 definiții pentru răcăduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCĂDUIRE, răcăduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. – V. răcădui.

RĂCĂDUIRE, răcăduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. – V. răcădui.

răcăduire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: răcădui1] 1 Scâncire. 2 Răstire (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răcăduire (reg.) s. f., g.-d. art. răcăduirii; pl. răcăduiri

răcăduire (reg.) s. f., g.-d. art. răcăduirii; pl. răcăduiri

răcăduire s. f., g.-d. art. răcăduirii; pl. răcăduiri

Intrare: răcăduire
răcăduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcăduire
  • răcăduirea
plural
  • răcăduiri
  • răcăduirile
genitiv-dativ singular
  • răcăduiri
  • răcăduirii
plural
  • răcăduiri
  • răcăduirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcăduire, răcăduirisubstantiv feminin

  • 1. regional Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi răcădui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.