5 definiții pentru răcăduire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂCĂDUIRE, răcăduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. – V. răcădui.
RĂCĂDUIRE, răcăduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. – V. răcădui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcăduire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: răcădui1] 1 Scâncire. 2 Răstire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răcăduire (reg.) s. f., g.-d. art. răcăduirii; pl. răcăduiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răcăduire (reg.) s. f., g.-d. art. răcăduirii; pl. răcăduiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răcăduire s. f., g.-d. art. răcăduirii; pl. răcăduiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: răcăduire
răcăduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
răcăduire, răcăduirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- răcădui DEX '98 DEX '09