9 definiții pentru răcădui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂCĂDUI, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”.
RĂCĂDUI, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcădui1 vr [At: BUL. FIL. VII-VIII, 368 / Pzi: ~esc / E: mg reked „a răguși”] 1 (Ban; d. copii) A scânci. 2 (Reg) A se răsti1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂCĂDUI, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Mold., Trans.) A lua o atitudine amenințătoare, a se răsti la cineva. Cine era cel dintîi la nunți și la cumătrii? Cine pocnea mai strașnic din pistoale? Cine se răcăduia fudul și mîndru cu mîna-n șold pe toate ulițele satului? SADOVEANU, O. VIII 89. Bate el Ivan în poartă, cît poate: se răcăduiește el cu pușca, dar au prins ei acum dracii la minte. CREANGĂ, P. 311.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcăduì v. Mold. a se repezi să lovească (dar abținându-se): se răcăduește el cu pușca CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răcăduĭésc și -tuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. rakodni, a descărca). Est. Răcnesc amenințînd și ocărînd: ursu și lupu fugiră, ĭar vulpea arțăgoasă se răcăduĭa după dînșiĭ (Sămăn. 5, 518), se răcăduĭește el cu pușca (Cr.). V. răgăduĭesc și războtesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!răcădui (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. mă răcăduiesc, 3 sg. se răcăduiește, imperf. 1 sg. mă răcăduiam; conj. prez. 1 sg. să mă răcăduiesc, 3 să se răcăduiască; imper. 2 sg. afirm. răcăduiește-te; ger. răcăduindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
răcădui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcăduiesc, imperf. 3 sg. răcăduia; conj. prez. 3 să răcăduiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răcădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcăduiesc, imperf. 3 sg. răcăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăduiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
răcădui, răcăduiesc v. r. a se răsti amenințător la cineva
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răcădui, răcăduiescverb
- 1. A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răsti
- Cine era cel dintîi la nunți și la cumătrii? Cine pocnea mai strașnic din pistoale? Cine se răcăduia fudul și mîndru cu mîna-n șold pe toate ulițele satului? SADOVEANU, O. VIII 89. DLRLC
- Bate el Ivan în poartă, cît poate: se răcăduiește el cu pușca, dar au prins ei acum dracii la minte. CREANGĂ, P. 311. DLRLC
-
etimologie:
- reked „a răguși” DEX '98 DEX '09