6 definiții pentru rânjit
Explicative DEX
RÂNJIT, -Ă, rânjiți, -te, adj. Care rânjește (2) (întruna). – V. rânji.
RÂNJIT, -Ă, rânjiți, -te, adj. Care rânjește (2) (întruna). – V. rânji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rânjit1 sn [At: SLAVICI, N. II, 80 / V: (reg) ~ngit (S și: ringit) / Pl: ~uri / E: rânji] 1-2 Rânjire (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rânjit2, ~ă [At: NEAGOE, ap. GCR I, 165/33 / Pl: ~iți, ~e / E: rânji] 1 a (D. dinți) Dezvelit printr-un rânjet (1). 2 a (Pop; îs) Cea cu dinții ~iți Moartea. 3 a (D. animale și botul sau gura lor) Care își arată dinții într-un rânjet (3). 4 a (D. persoane, d. fața sau gura lor) Care rânjește (2). 5 a (D. persoane, d. fața sau gura lor) Strâmbat într-un rânjet (1). 6 a (Rar) Care seamănă cu un rânjet (1). 7 a (Rar) Care este însoțit de un rânjet (1). 8-9 smf, a (Reg) (Persoană) cu gura mare sau care râde prea mult. 10-11 smf, a (Reg) (Persoană) care este în conflict cu toată lumea Si: cicălitor (1). 12 a (Reg) Care poartă îmbrăcămintea în dezordine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rângit sn vz rânjit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎNJIT, -Ă, rînjiți, -te, adj. (Despre dinți sau gură, p. ext. despre oameni și animale) Care rînjește. [Lupoaica] se învîrti greoaie în loc și din gura rînjită i se prelingeau bale ruginii. SADOVEANU, O. VIII 108. Dulăii rînjiți zvîcneau din cotloane, lătrînd și schelălăind. C. PETRESCU, A. R. 9. Era scheletul scorojit, cu dinții rînjiți. I. BOTEZ, ȘC. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rînjít, -ă adj. Iron. Care rînjește (rîde) mereŭ: un copil rînjit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rânjit, rânjităadjectiv
-
- [Lupoaica] se învîrti greoaie în loc și din gura rînjită i se prelingeau bale ruginii. SADOVEANU, O. VIII 108. DLRLC
- Dulăii rînjiți zvîcneau din cotloane, lătrînd și schelălăind. C. PETRESCU, A. R. 9. DLRLC
- Era scheletul scorojit, cu dinții rînjiți. I. BOTEZ, ȘC. 119. DLRLC
-
etimologie:
- rânji DEX '98 DEX '09