rânjit², ~ă [At: NEAGOE, ap. GCR I, 165/33 / Pl: ~iți, ~e / E: rânji] 1 a (D. dinți) Dezvelit printr-un rânjet (1). 2 a (Pop; îs) Cea cu dinții ~iți Moartea. 3 a (D. animale și botul sau gura lor) Care își arată dinții într-un rânjet (3). 4 a (D. persoane, d. fața sau gura lor) Care rânjește (2). 5 a (D. persoane, d. fața sau gura lor) Strâmbat într-un rânjet (1). 6 a (Rar) Care seamănă cu un rânjet (1). 7 a (Rar) Care este însoțit de un rânjet (1). 8-9 smf, a (Reg) (Persoană) cu gura mare sau care râde prea mult. 10-11 smf, a (Reg) (Persoană) care este în conflict cu toată lumea Si: cicălitor (1). 12 a (Reg) Care poartă îmbrăcămintea în dezordine.