15 definiții pentru rută (bot.)
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
RUTĂ2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta.
RUTĂ2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rută1 sf [At: COTEANU, Pl. 21 / Pl: rute / E: ml ruta] 1 (Bot; șîc ~-de-grădină, ~-de-muri) Virnanț (Ruta graveolens) 2 (Bot) Rutișor (6) galben (Thalictrum flavum). 3 (Bot; Trs) Tătăiși (Chrysanthemum cinerariaefolium). 4 (Bot) Roibă (Rubia tinctorum). 5 (Bot; reg) Nalbă (Lavatera thuringiaca). 6 (Bot; îc) ~-sălbatică Tămâiță-de-câmp (Ajuga chamaepitys). 7 (Reg; csnp) Băutură făcută din rută1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUTĂ2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUTĂ2 ~e f. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. /<lat. ruta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rută f. plantă medicinală cu florile galbene, cultivată și prin părțile noastre (Ruta graveolens).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rútă f., pl. e (lat. rûta, it. ruta, fr. rue; germ. raute, pol. rus. rut. ruta. Neol. din sec. 17). O plantă originară din sudu Eŭropeĭ și cultivată și pe la noĭ (ruta gravéolens). Se culege în timpu înfloririĭ p. proprietățile eĭ emenagogice ș. a. – În Trans. virnanț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rută s. f., g.-d. art. rutei; pl. rute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
rută s. f., g.-d. art. rutei; pl. rute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rută (drum, plantă) s. f., pl. rute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
RUTĂ2, rute, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvînt tradițional și, prob., nici sl. sau magh.)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
rută (rute), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
RUTA L., RUTĂ, VIRNANȚ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene pînă în estul Siberiei, cca 58 specii, erbacee, perene sau arbuști. Frunze glanduloase, aromatice, simple sau penat-sectate. Flori galbene sau verzi, caliciul persistent eu 4-5 sepale, corolă cu 4-5 petale concave, cu marginea curbată, 8-10 stamine. Fruct, capsulă sferică, semințe numeroase.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
RUTĂ s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor galben.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUTĂ s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor-galben.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
RUTĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Numele mai multor plante erbacee. Zeciuiț minta și ruta și toate legumile. N. TEST. (1648). Rutĕ. Ruta. AC, 366. Să mănînci rută. PL, 150r. Etimologie: lat. ruta.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rută, rutesubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: rutișor-galben virnanț
etimologie:
- ruta DEX '09