15 definiții pentru rută (bot.)

din care

Explicative DEX

RU2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta.

RU2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț. – Din lat. ruta.

ru1 sf [At: COTEANU, Pl. 21 / Pl: rute / E: ml ruta] 1 (Bot; șîc ~-de-grădină, ~-de-muri) Virnanț (Ruta graveolens) 2 (Bot) Rutișor (6) galben (Thalictrum flavum). 3 (Bot; Trs) Tătăiși (Chrysanthemum cinerariaefolium). 4 (Bot) Roibă (Rubia tinctorum). 5 (Bot; reg) Nalbă (Lavatera thuringiaca). 6 (Bot; îc) ~-sălbatică Tămâiță-de-câmp (Ajuga chamaepitys). 7 (Reg; csnp) Băutură făcută din rută1 (1).

RU2, rute, s. f. (Bot.) Virnanț.

RU2 ~e f. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. /<lat. ruta

rută f. plantă medicinală cu florile galbene, cultivată și prin părțile noastre (Ruta graveolens).

rútă f., pl. e (lat. rûta, it. ruta, fr. rue; germ. raute, pol. rus. rut. ruta. Neol. din sec. 17). O plantă originară din sudu Eŭropeĭ și cultivată și pe la noĭ (ruta gravéolens). Se culege în timpu înfloririĭ p. proprietățile eĭ emenagogice ș. a. – În Trans. virnanț.

Ortografice DOOM

ru s. f., g.-d. art. rutei; pl. rute

ru s. f., g.-d. art. rutei; pl. rute

ru (drum, plantă) s. f., pl. rute

Etimologice

RU2, rute, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvînt tradițional și, prob., nici sl. sau magh.)

rută (rute), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).

Enciclopedice

RUTA L., RUTĂ, VIRNANȚ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene pînă în estul Siberiei, cca 58 specii, erbacee, perene sau arbuști. Frunze glanduloase, aromatice, simple sau penat-sectate. Flori galbene sau verzi, caliciul persistent eu 4-5 sepale, corolă cu 4-5 petale concave, cu marginea curbată, 8-10 stamine. Fruct, capsulă sferică, semințe numeroase.

Sinonime

RU s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor galben.

RU s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnanț. 2. (Thalictrum flavum) rutișor-galben.

Regionalisme / arhaisme

RUTĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Numele mai multor plante erbacee. Zeciuiț minta și ruta și toate legumile. N. TEST. (1648). Rutĕ. Ruta. AC, 366. Să mănînci rută. PL, 150r. Etimologie: lat. ruta.

Intrare: rută (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruta
plural
  • rute
  • rutele
genitiv-dativ singular
  • rute
  • rutei
plural
  • rute
  • rutelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ru, rutesubstantiv feminin

  • 1. botanică Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, și cu flori galbene dispuse în inflorescență. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.