11 definiții pentru rutier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rutier, ~ă [At: S. C. ȘT. (IAȘI) 1956, II, 70 / Pl: ~i, ~e / E: fr routier] 1 a Care ține de circulația sau de transportul pe drumuri și șosele. 2 a Referitor la dramuri și șosele. 3 a (Îs) Transport ~ Transport pe șosele. 4-5 sn, a (îs) Tractor (sau autotractor) ~ (Tractor) cu remorcă pentru transportul pe șosele. 6 a (Îs) Mașină ~ă Mașină folosită la construirea șoselelor. 7 sm (rar sf) Ciclist (1).

RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier.

RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier.

RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. (Franțuzism) Care se referă la drumuri și la șosele; privitor la drumuri și șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor prevăzut cu roți cu cauciuc și cu remorcă, servind pentru tracțiunea pe șosele. Tractorul rutier se opri în fața lor, scîrțîind înfundat. MIHALE, O. 97. Claxonînd strident, un tractor rutier tîra încotrova o platformă încărcată cu zarzavat. GALAN, B. I 16. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. Unul dintre cele două rutiere nu va putea face nimic altceva decît să transporte motorina la gară. MIHALE, O. 78. Adunîndu-și puterile, Filip goni în urma rutierului. GALAN, B. I 16.

RUTIÉR, -Ă adj. Referitor la drumuri, la șosele. ♦ Transport rutier = transport făcut pe șosea; tractor rutier = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. // s.m. Ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. [Pron. -ti-er. / < fr. routier].

RUTIÉR, -Ă I. adj. referitor la drumuri, la șosele. ♦ transport ~ = transport făcut pe șosea; tractor ~ = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. II. s. m. ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. (< fr. routier)

RUTIÉR ~ă (~i,~e) Care ține de drumuri; propriu drumurilor. Vehicul ~.Transport ~ totalitatea vehiculelor care circulă pe șosele. Mașină ~ă mașină folosită la construirea drumurilor și șoselelor. [Sil. -ti-er] /<fr. routier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rutiér (-ti-er) adj. m., pl. rutiéri; f. rutiéră, pl. rutiére

rutiér adj. m. (sil. -ti-er), pl. rutiéri; f. sg. rutiéră, pl. rutiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUTIÉR s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.)

RUTIER s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dop rutier expr. (pub.) ambuteiaj, blocare a traficului rutier.

Intrare: rutier
rutier adjectiv
  • silabație: -ti-er
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutier
  • rutierul
  • rutieru‑
  • rutie
  • rutiera
plural
  • rutieri
  • rutierii
  • rutiere
  • rutierele
genitiv-dativ singular
  • rutier
  • rutierului
  • rutiere
  • rutierei
plural
  • rutieri
  • rutierilor
  • rutiere
  • rutierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)