3 definiții pentru rustificare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rustificare sf [At: PUȘCARIU, L. R., 356 / E: rustic] 1-3 (Rar) Rusticizare (1-3).
RUSTIFICARE s.f. (Rar) Faptul de a primi aspect sau caracter rustic; rusticizare. [< rustifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rustificare s. f., g.-d. art. rustificării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rustificare
rustificare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rustificare, rustificărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a primi aspect sau caracter rustic. DNsinonime: rusticizare
etimologie:
- rustifica DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.