opțiuni
  • info

12 definiții pentru rupturi

din care

Explicative DEX

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.

rupturi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ruptură] 1 vt A rupe (2) în bucăți Si: a îmbucătăți. 2 vt (Înv) A mutila. 3-4 vtr (Reg) A pronunța (cu greu) întrerupând vorbele. 5 vt (Reg) A tivi pânza.

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A pronunța (cu greu), întrerupînd vorbele. Din cînd în cînd rupturea cîte o vorbă îndreptată către Cîrlan și mai arareori către Costan. SLAVICI, N. II 6. ◊ Refl. (Despre cuvinte) Glasul lui tremura, cuvintele i se ruptureau pe buze. SLAVICI, N. II 19.

Ortografice DOOM

rupturi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, 3 sg. rupturește, imperf. 1 ruptuream; conj. prez. 1 sg. să rupturesc, 3 să rupturească

rupturi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, imperf. 3 sg. rupturea; conj. prez. 3 să rupturească

rupturi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, imperf. 3 sg. rupturea; conj. prez. 3 sg. și pl. rupturească

Etimologice

RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. ~ 2. A rupe, a sparge.

Sinonime

RUPTURI vb. v. îmbucătăți, mutila, schilodi, tivi.

rupturi vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI. MUTILA. SCHILODI. TIVI.

Regionalisme / arhaisme

rupturí, rupturesc, v.t. A rupe, a destrăma. – Din ruptură (DEX, MDA).

rupturi, rupturesc, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură (DEX, MDA).

rupturi, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură.

Intrare: rupturi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rupturi
  • rupturire
  • rupturit
  • rupturitu‑
  • rupturind
  • rupturindu‑
 singular plural
  • rupturește
  • rupturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rupturesc
 (să)
  • rupturesc
  • ruptuream
  • rupturii
  • rupturisem
a II-a (tu)
  • rupturești
 (să)
  • rupturești
  • ruptureai
  • rupturiși
  • rupturiseși
a III-a (el, ea)
  • rupturește
 (să)
  • rupturească
  • rupturea
  • rupturi
  • rupturise
plural I (noi)
  • rupturim
 (să)
  • rupturim
  • ruptuream
  • rupturirăm
  • rupturiserăm
  • rupturisem
a II-a (voi)
  • rupturiți
 (să)
  • rupturiți
  • ruptureați
  • rupturirăți
  • rupturiserăți
  • rupturiseți
a III-a (ei, ele)
  • rupturesc
 (să)
  • rupturească
  • ruptureau
  • rupturiră
  • rupturiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rupturi, rupturescverb

  • 1. regional A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd rupturea cîte o vorbă îndreptată către Cîrlan și mai arareori către Costan. SLAVICI, N. II 6. DLRLC
    • format_quote reflexiv (Despre cuvinte) Glasul lui tremura, cuvintele i se ruptureau pe buze. SLAVICI, N. II 19. DLRLC
etimologie:
  • ruptură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „rupturi”

Visit YouGlish.com