11 definiții pentru rundă rund


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÚNDĂ, runde, s. f. 1. Fiecare dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată. 2. Fiecare dintre reprizele (de trei minute) care compun un meci de box; repriză. 3. Repriză, tur (la un joc). [Var.: (2) rund s. n.] – Din germ. Runde, fr. round. Cf. engl. round.

RÚNDĂ, runde, s. f. 1. Fiecare dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată. 2. Fiecare dintre reprizele (de trei minute) care compun un meci de box; repriză. 3. Repriză, tur (la un joc). [Var.: (2) rund s. n.] – Din germ. Runde, fr. round. Cf. engl. round.

rundă sf [At: AGÂRBICEANU, A. 282 / V: rond sn / Pl: ~de / E: ger Runde, fr round, cf eg, round] 1 (Trs) Cantitate dintr-un șir de același fel Si: rând (1), serie. 2 (Spt) Repriză a unui meci de box. 3 (Spt) Serie de partide dintr-un turneu de șah, în care fiecare participant joacă o singură dată. 4 Parte dintr-un șir de acțiuni de același fel.

RÚNDĂ, runde, s. f. Parte a unui joc din durata anumitor competiții sportive; repriză, tur. ♦ Una dintre seriile de partide (din cadrul unui turneu de șah) în cursul căreia fiecare participant joacă o dată. ♦ Fiecare dintre reprizele, de obicei de trei minute, care compun un meci de box.

RÚNDĂ s.f. Repriză, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia fiecare participant joacă o singură dată. ♦ Repriză (de trei minute) a unui meci de box. 2. Parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. [< germ. Runde, fr. round < engl. rounde].

RÚNDĂ s. f. 1. (box, lupte, șah) fiecare dintre reprizele din cadrul aceleiași competiții. 2. parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. (< germ. Runde, fr. round)

RÚNDĂ ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competiții sportive organizate după anumite reguli; repriză. ~ la un meci de box. 2) Parte dintr-o serie de manifestări de același fel; repriză. ~a a doua la alegeri. [G.-D. rundei] /<germ. Runde, fr. round

RUND s. n. v. rundă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rúndă s. f., g.-d. art. rúndei; pl. rúnde

rúndă s. f., g.-d. art. rúndei; pl. rúnde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÚNDĂ s. (SPORT) repriză. (~ la un meci de box.)

RUND s. (SPORT) repriză. (~ la un meci de box.)[1]

  1. Var. pentru rundă LauraGellner
Intrare: rundă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rundă
  • runda
plural
  • runde
  • rundele
genitiv-dativ singular
  • runde
  • rundei
plural
  • runde
  • rundelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rund
  • rundul
  • rundu‑
plural
  • runde
  • rundele
genitiv-dativ singular
  • rund
  • rundului
plural
  • runde
  • rundelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)