rulant, ~ă a [At: ORBONAȘ, MEC. 136 / Pl: ~nți, ~e / E: fr roulant] (Teh) 1 Care este construit pentru a se deplasa cu ajutorul unor organe de rostogolire (roți, rulmenți etc.). 2 (Îs) Pod ~ Macara compusă dintr-un pod metalic ce se deplasează la înălțime pe o cale de rulare și un cărucior pe care e montată instalația de ridicat și transportat sarcina, folosită în ateliere, hale de montaj etc. 3 (Îs) Bandă ~ă Fâșie continuă de piele, cauciuc sau metal, acționată mecanic, servind la transportul obiectelor, materialelor etc. 4 (Îs) Material ~ Totalitatea locomotivelor, vagoanelor etc. care circulă pe linii de cale ferată.

RULANT, -Ă, rulanți, -te, adj. Care se deplasează prin intermediul unor organe de rostogolire (roți, rotile, rulmenți etc.). ◊ Pod rulant v. pod. Bandă rulantă = fîșie fără sfîrșit, de piele, pînză, cauciuc sau metal, care este petrecută peste doi cilindri, cîte unul la fiecare extremitate, și care are o mișcare în lungul ei, deplasînd încărcătura pe care o poartă. O neîntreruptă bandă rulantă urcă una după alta... cupele metalice pline cu stînci sfărîmate. BOGZA, C. O. 254. Material rulant = totalitatea locomotivelor, vagoanelor, drezinelor etc. care circulă pe liniile ferate.

RULANT, -Ă adj. Care se mișcă, se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ Pod rulant = macara construită în formă de pod, care se poate deplasa în toate direcțiile; material rulant = totalitatea vehiculelor care circulă pe liniile ferate. [< fr. roulant].

RULANT, -Ă adj. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate. (< fr. roulant)

RULANT ~tă (~ți, ~te) Care se poate deplasa prin rulare. ◊ Pod ~ macara în formă de pod, care se poate deplasa. Material ~ totalitatea locomotivelor și a vagoanelor care circulă pe o cale ferată. /<fr. roulante

rulant a. ce se transportă: material rulant.

*rulánt, -ă adj. (fr. roulant, care se rostogolește. V. rulez). Barb. Care înaintează pin [1] rostogolirea roatelor (ca locomotivele orĭ vagoanele). Capital rulant, capital circulant (de învîrtit într’o afacere). Trotuar rulant, platformă pe rotițe p. transportu pietonilor de icĭ colo.

bandă rulantă(-școală) s. f. Sistem de organizare a producției pe bandă (în scopuri didactice) ◊ „Bandă rulantă-școală. Recent, la fabrica «Flacăra Roșie» din Capitală a început organizarea unei benzi rulante pe lângă sectorul încălțăminte, care va servi drept școală în vederea ridicării calificării muncitorilor.” I.B. 3 X 61 p. 1 (din bandă + rulantă [+ școală]; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 331)

scaun rulant s. n. (tehn. med.) Cărucior cu rotile în formă de scaun pentru transportul handicapaților ◊ „Pentru a veni în ajutorul școlarilor handicapați fizic, în Japonia au fost puse în circulație autobuze speciale. Ele dispun de o platformă anume amenajată în care încap 7 scaune rulante [...]” R.l. 23 II 74 p. 6 (din scaun + rulant, după fr. chaise-roulante)

rulant adj. m., pl. rulanți; f. rulantă, pl. rulante

rulant adj. m., pl. rulanți; f. rulantă, pl. rulante

rulant adj. m., pl. rulanți; f. sg. rulantă, pl. rulante

pe bandă rulantă expr. continuu, permanent, non-stop