8 definiții pentru rușinat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUȘINÁT, -Ă, rușinați, -te, adj. Cuprins de sfială, copleșit de rușine, jenat. – V. rușina.

RUȘINÁT, -Ă, rușinați, -te, adj. Cuprins de sfială, copleșit de rușine, jenat. – V. rușina.

rușinat, ~ă [At: PSALT. HUR. 64v/26 / Pl: ~ați, ~e / E: rușina] 1 a Cuprins de rușine (1) Si: jenat. 2 a (îrg) Umilit. 3 a (Înv) Care dezonorează Si: rușinos (1). 4 a (Reg; d. femei) Sedusă. 5-6 smf, a (Îrg) (Om) lipsit de rușine Si: impertinent, neobrăzat, obraznic, tupeist. 7-8 smf, a (Îrg; pex) Imoral.

RUȘINÁT, -Ă, rușinați, -te, adj. Cuprins, copleșit de rușine; jenat. Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. REBREANU, R. II 87. Harap-Alb și ceilalți, nemaiavînd ce zice, pleacă capul rușinați, mulțămind lui Păsărilă și vestitului Ochilă. CREANGĂ, P. 269. Ea se sculă... rușinată de cele ce zisese... și ochii ei cei mari se plecară. EMINESCU, N. 9. ♦ Batjocorit, făcut de ocară. Cît a stat la închisoare tata, eu și mama am trăit rușinați, flămînzi, goi. SADOVEANU, P. M. 54.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rușinát adj. m., pl. rușináți; f. sg. rușinátă, pl. rușináte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUȘINÁT adj. jenat. (Un om ~.)

RUȘINÁT adj. v. ademenit, amăgit, arogant, corupt, decăzut, degradat, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, înjosit, înșelat, momit, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, pervertit, sedus, semeț, sfidător, sfruntat, stricat, trufaș, țanțos, umilit, vicios.

rușinat adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. AROGANT. CORUPT. DECĂZUT. DEGRADAT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎNDRĂZNEȚ. ÎNJOSIT. ÎNȘELAT. MOMIT. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. PERVERTIT. SEDUS. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. STRICAT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. UMILIT. VICIOS.

Intrare: rușinat
rușinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușinat
  • rușinatul
  • rușinatu‑
  • rușina
  • rușinata
plural
  • rușinați
  • rușinații
  • rușinate
  • rușinatele
genitiv-dativ singular
  • rușinat
  • rușinatului
  • rușinate
  • rușinatei
plural
  • rușinați
  • rușinaților
  • rușinate
  • rușinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rușinat, rușinaadjectiv

  • 1. Cuprins de sfială, copleșit de rușine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jenat
    • format_quote Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. REBREANU, R. II 87. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb și ceilalți, nemaiavînd ce zice, pleacă capul rușinați, mulțămind lui Păsărilă și vestitului Ochilă. CREANGĂ, P. 269. DLRLC
    • format_quote Ea se sculă... rușinată de cele ce zisese... și ochii ei cei mari se plecară. EMINESCU, N. 9. DLRLC
    • 1.1. Făcut de ocară. DLRLC
      sinonime: batjocorit
      • format_quote Cît a stat la închisoare tata, eu și mama am trăit rușinați, flămînzi, goi. SADOVEANU, P. M. 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi rușina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.