rotunjoare sf vz rotunjor

ROTUNJOARE s. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și cu flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic, situat la vîrful tulpinii; crește prin pădurile și pășunile din regiunile alpină și subalpină (Homogyne alpina).

ROTUNJOR, -OARĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii. (Homogyne alpina). [Var.: rotungior, -oară adj.] – Rotund + suf. -ior.

ROTUNJOR, -OARĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii, care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină (Homogyne alpina). [Var.: rotungior, -oară adj.] – Rotund + suf. -ior.

rătungĭoáră (est) saŭ -joáră (vest) f., pl. e (oa dift. Dim. d. rătund). Pelungoasă.

rotunjoare s. f. pl.

rotunjoare s. f. pl.

rotunjoare s. f. pl.

ROTUNGIOÁRE (< rotund) s. f. pl. Plantă erbacee perenă din familia asteracee, cu tulpină păroasă și cu flori tubuloase, roșii-violacee dispuse într-un capitul terminal (Homogyne alpina). Crește prin păduri de molid și prin pajiști și tufărișuri subalpine. Este folosită în tratarea bolilor aparatului urinar, respirator și digestiv.

ROTUNJOARĂ s. v. silnic.

rotunjoară s. v. SILNIC.