7 definiții pentru rotunjel rotunzel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTUNJÉL, -ÍCĂ, rotunjei, -ele, adj. Rotunjor. [Var.: rotunzél, -eá adj.] – Rotund + suf. -el (după rotunji).

rotunjel, ~ea a [At: ALECSANDRI, P. P. 241 / V: ~nzel, (reg) răt~ / Pl: ~ei, ~e / E: rotund + -el] 1-4 (Șhp) Rotunjor (1-4).

ROTUNJÉL, -EÁ, rotunjei, -ele, adj. Rotunjor. [Var.: rotunzél, -eá adj.] – Rotund + suf. -el (după rotunji).

ROTUNJÉL, -EÁ, rotunjei, -ele, adj. Rotunjor. (Atestat în forma rotunzel) Da-ți-oi dulce sărutat Și dulci poame de mîncat, Două mere-n umbră coapte... Rotunzele amîndouă. ALECSANDRI, P. P. 241. – Variantă: rotunzél, -eá.

ROTUNZÉL, -EÁ adj. v. rotunjel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rotunjél adj. m., pl. rotunjéi; f. rotunjícă/rotunjeá, pl. rotunjéle

rotunjél adj. m., pl. rotunjéi; f. sg. rotunjícă /rotunjeá, pl. rotunjéle

Intrare: rotunjel
rotunjel adjectiv
adjectiv (A72)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunjel
  • rotunjelul
  • rotunjelu‑
  • rotunjea
  • rotunji
  • rotunjeaua
  • rotunjica
plural
  • rotunjei
  • rotunjeii
  • rotunjele
  • rotunjelele
genitiv-dativ singular
  • rotunjel
  • rotunjelului
  • rotunjele
  • rotunjelei
plural
  • rotunjei
  • rotunjeilor
  • rotunjele
  • rotunjelelor
vocativ singular
plural
rotunzel adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunzel
  • rotunzelul
  • rotunzelu‑
  • rotunzea
  • rotunzeaua
plural
  • rotunzei
  • rotunzeii
  • rotunzele
  • rotunzelele
genitiv-dativ singular
  • rotunzel
  • rotunzelului
  • rotunzele
  • rotunzelei
plural
  • rotunzei
  • rotunzeilor
  • rotunzele
  • rotunzelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)