12 definiții pentru rotulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rotu sf [At: KRETZULESCU, A. D. 78/11 / A: și (rar) rotulă / Pl: ~le / E: fr rotule, lat rotulă] 1 Os mic în formă de disc în partea anterioară a genunchiului Si: (pop) oul genunchiului. 2 (Teh) Nucă. 3-4 (Înv) Rotiță (1-2).

ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.

ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.

ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os mic în formă de disc, mobil, așezat în partea anterioară a genunchiului, care închide încheietura astfel încît flexiunea se poate face numai într-un singur sens; oul genunchiului. 2. (Mec.) Nucă (3). Capul șurubului de calaj se termină cu un platou așezat pe o rotulă.

ROTÚLĂ s.f. 1. (Anat.) Os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula].

ROTÚLĂ s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)

rotulă f. Anat. oscior așezat în partea anterioară a genuchiului.

*rótulă f., pl. e (lat. rótula, dim. d. rota, roată). V. rol). Anat. Dură, osu genunchĭuluĭ. – Fals rotúlă (fr. rotule).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rotúlă s. f., g.-d. art. rotúlei; pl. rotúle

rotúlă s. f., g.-d. art. rotúlei; pl. rotúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROTÚLĂ s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.

ROTU s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfîrlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.

Intrare: rotulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotu
  • rotula
plural
  • rotule
  • rotulele
genitiv-dativ singular
  • rotule
  • rotulei
plural
  • rotule
  • rotulelor
vocativ singular
plural

rotulă

  • 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens; oul genunchiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: patelă scăfârlie tuturigă
  • 2. tehnică Ax rotund; nucă (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Capul șurubului de calaj se termină cu un platou așezat pe o rotulă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: