6 definiții pentru romanțare

Explicative DEX

ROMANȚARE, romanțări, s. f. Faptul de a romanța.V. romanța.

ROMANȚARE, romanțări, s. f. Faptul de a romanța.V. romanța.

romanțare sf [At: V. ROM., ianuarie 1954, 202 / Pl: ări / E: romanța] 1 Descriere a vieții unui om celebru, a unui fapt istoric, cu adausuri imaginate de autor. 2 Imprimare a unui caracter de roman1.

ROMANȚARE s.f. Acțiunea de a romanța și rezultatul ei. [< romanța].

Ortografice DOOM

romanțare s. f., g.-d. art. romanțării; pl. romanțări

romanțare s. f., g.-d. art. romanțării; pl. romanțări

romanțare s. f., g.-d. art. romanțării; pl. romanțări

Intrare: romanțare
romanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanțare
  • romanțarea
plural
  • romanțări
  • romanțările
genitiv-dativ singular
  • romanțări
  • romanțării
plural
  • romanțări
  • romanțărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

romanțare, romanțărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a romanța. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi romanța DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.