11 definiții pentru românaș rumânaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș.

ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș.

românaș sm [At: HELIADE, O. II, 325 / V: (pop) rum~ / Pl: ~i / E: român + ] 1-2 (Șhp) Român (1) (mic și energic) Si: (rar) românel (1-2), românică1 (1-2).

românaș m. formă mângăietoare pentru român: un brad de românaș ISP.

românáș m. (dim. d. Român). Român simpatic.

RUMÂNÁȘ s. m. v. românaș.

RUMÂNÁȘ s. m. v. românaș.

ROMÎNÁȘ, romînași, s. m. Diminutiv al lui romîn. Voinicul de romînaș în dîrdora luptei nu băgă de seamă ce se făcu al treilea zmeu. ISPIRESCU, L. 123. -Variantă: rumînáș (MAT. FOLK. 97) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

românáș s. m., pl. românáși

românáș s. m., pl. românáși


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROMÂNAȘI, com. în jud. Sălaj, pe râul Agrij, la poalele M-ților Meseș; 2.960 loc. (2005). În satul Romița, atestat documentar în 1408, au fost descoperite (1969) urmele unui castru roman (130 x 158,5 m) datând de la începutul sec. 3, cunoscut sub numele de Largiana. Satul R. apare menționat documentar în 1310. În satul Păușa se află biserica de lemn cu dublu hram – Sf. Nicolae și Nașterea Domnului (1730), cu picturi pe pereții interiori și exteriori din 1800. Bisericile cu același hram – sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în satele Chichișa (sfârșitul sec. 17), Poarta Sălajului (1670) și Ciumărna (1771, cu picturi pe pereții interiori din 1801). În arealul satului Poarta Sălajului se află o poiană naturală cu lalele pestrițe (Fritillaria meleagnis).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

românaș, românași s. m. (dim., iron.) ins / individ necunoscut.

Intrare: românaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • românaș
  • românașul
  • românașu‑
plural
  • românași
  • românașii
genitiv-dativ singular
  • românaș
  • românașului
plural
  • românași
  • românașilor
vocativ singular
  • românașule
  • românașe
plural
  • românașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumânaș
  • rumânașul
  • rumânașu‑
plural
  • rumânași
  • rumânașii
genitiv-dativ singular
  • rumânaș
  • rumânașului
plural
  • rumânași
  • rumânașilor
vocativ singular
  • rumânașule
  • rumânașe
plural
  • rumânașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

românaș rumânaș

  • 1. Diminutiv al lui român (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Voinicul de romînaș în dîrdora luptei nu băgă de seamă ce se făcu al treilea zmeu. ISPIRESCU, L. 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Român + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98