13 definiții pentru rivalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru, la aceeași situație. – Din fr. rivalité, lat. rivalitas, -atis.

rivalitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr rivalité, lat rivalitas, -atis] Concurență între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. care aspiră la același lucru Si: întrecere, emulație (1).

RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru. – Din fr. rivalité, lat. rivalitas, -atis.

RIVALITÁTE, rivalități, s. f. Concurență între două sau mai multe persoane care aspiră la același lucru. Boierii munteni se temeau de rivalitatea boierilor moldoveni și viceversa. HASDEU, I. V. 98.

RIVALITÁTE s.f. Concurență, întrecere. [Cf. fr. rivalité, lat. rivalitas].

RIVALITÁTE s. f. concurență, întrecere, emulație. (< fr. rivalité, lat. rivalitas)

RIVALITÁTE ~ăți f. Concurență între doi rivali. /<fr. rivalité, lat. rivalitas, ~atis

*rivalitáte f. (lat. riválitas, -átis). Întrecere, concurență, dorința de a întrece pe altu înlăturîndu-l: rivalitatea Angliiĭ și Germaniiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rivalitáte s. f., g.-d. art. rivalitắții; pl. rivalitắți

rivalitáte s. f., g.-d. art. rivalității; pl. rivalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RIVALITÁTE s. v. concurență.

RIVALITATE s. concurență, întrecere, luptă. (~ între mai multe concerne.)

Intrare: rivalitate
rivalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rivalitate
  • rivalitatea
plural
  • rivalități
  • rivalitățile
genitiv-dativ singular
  • rivalități
  • rivalității
plural
  • rivalități
  • rivalităților
vocativ singular
plural