ritual, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 22 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e a, ~uri, (rar) ~e sn / E: fr rituel, lat ritualis, ger Ritual] 1 a Care ține de rit (1). 2 a Privitor la rit (1). 3 a Care se face după un anumit rit (1) Si: ritualic (1). 4 sn Rânduială a unei slujbe religioase. 5-6 sn, a (Carte) care conține rugăciunile și ceremoniile unui cult religios. 7 sn (Pgn) Ceremonial desfășurat după reguli tradiționale. 8 sn (Pgn) Obicei.

RITUAL², -Ă, rituali, -e, adj. Privitor la rituri, care ține de rituri; care se face după anumite rituri. Cîntec ritual. ◊ Fig. Tina Diaconu și Nevăstuica se pregăteau pentru plimbarea rituală din fiecare duminecă după-amiază. C. PETRESCU, A. 310.

RITUAL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rînduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicații folclorice, care se desfășoară, după anumite reguli, în momentele importante din viața comunității. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].

RITUAL, -Ă I. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

RITUAL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de rituri; privitor la rituri; care se face după anumite rituri. Dansuri ~e. Procedură ~ă. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

ritual a. privitor la rituri. ║ n. carte ce conține rugăciunile și ceremoniile de observat în exercițiul unui cult religios.

*rituál, -ă adj. (lat. ritualis). Al rituluĭ, relativ la rit. S. n., pl. e și urĭ. Seria de formalitățĭ care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se fac aceste formalitățĭ.

ritual¹ (desp. -tu-al) adj. m., pl. rituali; f. rituală, pl. rituale

ritual¹ (-tu-al) adj. m., pl. rituali; f. rituală, pl. rituale

ritual adj. m. (sil. -tu-al), pl. rituali; f. sg. rituală, pl. rituale

RITUÁL, -Ă (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri. 2.S. n. Orânduiala unei ceremonii religioase. ♦ Ceremonial derivat din vechi tradiții religioase, care se desfășoară după anumite reguli, cu prilejul unor momente importante ale existenței (nașterea, botezul, căsătoria, moartea) sau în legătură cu succesiunea anotimpurilor și cu etape din procesul muncii (semănatul, culesul recoltei etc.). R. are strânse legături cu folclorul, desfășurarea sa fiind punctată, la poporul român, cu numeroase cântece, ca orație de nuntă, bocetul, cântecele drăgaicei, ale cununiei etc. (BIOL.) R. de curtare = comportament care precede la diverse specii de animale actul sexual; include posturi și manifestări cu caracter stereotip ale masculului, având aspecte strict individualizate în funcție de specie. Ex. parada nupțială la păsări, oferirea rituală a hranei, luptele rituale.

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ul ortodox.) 3. s. v. ceremonial.

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ ortodox.) 3. s. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...)