11 definiții pentru ritual (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RITUÁL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

RITUÁL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

ritual, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 22 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e a, ~uri, (rar) ~e sn / E: fr rituel, lat ritualis, ger Ritual] 1 a Care ține de rit (1). 2 a Privitor la rit (1). 3 a Care se face după un anumit rit (1) Si: ritualic (1). 4 sn Rânduială a unei slujbe religioase. 5-6 sn, a (Carte) care conține rugăciunile și ceremoniile unui cult religios. 7 sn (Pgn) Ceremonial desfășurat după reguli tradiționale. 8 sn (Pgn) Obicei.

RITUÁL2, -Ă, rituali, -e, adj. Privitor la rituri, care ține de rituri; care se face după anumite rituri. Cîntec ritual.Fig. Tina Diaconu și Nevăstuica se pregăteau pentru plimbarea rituală din fiecare duminecă după-amiază. C. PETRESCU, A. 310.

RITUÁL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rânduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicații folclorice, care se desfășoară, după anumite reguli, în momentele importante din viața comunității. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].

RITUÁL, -Ă I. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

RITUÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de rituri; privitor la rituri; care se face după anumite rituri. Dansuri ~e. Procedură ~ă. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

ritual a. privitor la rituri. ║ n. carte ce conține rugăciunile și ceremoniile de observat în exercițiul unui cult religios.

*rituál, -ă adj. (lat. ritualis). Al rituluĭ, relativ la rit. S. n., pl. e și urĭ. Seria de formalitățĭ care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se fac aceste formalitățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. rituáli; f. sg. rituálă, pl. rituále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RITUÁL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ul ortodox.) 3. s. v. ceremonial.

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ ortodox.) 3. s. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...)

Intrare: ritual (adj.)
ritual (adj.) adjectiv
  • silabație: -tu-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritual
  • ritualul
  • ritualu‑
  • ritua
  • rituala
plural
  • rituali
  • ritualii
  • rituale
  • ritualele
genitiv-dativ singular
  • ritual
  • ritualului
  • rituale
  • ritualei
plural
  • rituali
  • ritualilor
  • rituale
  • ritualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)