14 definiții pentru ritual (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RITUAL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

RITUAL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

ritual, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 22 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e a, ~uri, (rar) ~e sn / E: fr rituel, lat ritualis, ger Ritual] 1 a Care ține de rit (1). 2 a Privitor la rit (1). 3 a Care se face după un anumit rit (1) Si: ritualic (1). 4 sn Rânduială a unei slujbe religioase. 5-6 sn, a (Carte) care conține rugăciunile și ceremoniile unui cult religios. 7 sn (Pgn) Ceremonial desfășurat după reguli tradiționale. 8 sn (Pgn) Obicei.

RITUAL2, -Ă, rituali, -e, adj. Privitor la rituri, care ține de rituri; care se face după anumite rituri. Cîntec ritual.Fig. Tina Diaconu și Nevăstuica se pregăteau pentru plimbarea rituală din fiecare duminecă după-amiază. C. PETRESCU, A. 310.

RITUAL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rînduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicații folclorice, care se desfășoară, după anumite reguli, în momentele importante din viața comunității. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].

RITUAL, -Ă I. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

RITUAL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de rituri; privitor la rituri; care se face după anumite rituri. Dansuri ~e. Procedură ~ă. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

ritual a. privitor la rituri. ║ n. carte ce conține rugăciunile și ceremoniile de observat în exercițiul unui cult religios.

*rituál, -ă adj. (lat. ritualis). Al rituluĭ, relativ la rit. S. n., pl. e și urĭ. Seria de formalitățĭ care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se fac aceste formalitățĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ritual1 (desp. -tu-al) adj. m., pl. rituali; f. ritua, pl. rituale

ritual1 (-tu-al) adj. m., pl. rituali; f. rituală, pl. rituale

ritual adj. m. (sil. -tu-al), pl. rituali; f. sg. rituală, pl. rituale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ul ortodox.) 3. s. v. ceremonial.

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ ortodox.) 3. s. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RITUÁL, -Ă (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri. 2.S. n. Orânduiala unei ceremonii religioase. ♦ Ceremonial derivat din vechi tradiții religioase, care se desfășoară după anumite reguli, cu prilejul unor momente importante ale existenței (nașterea, botezul, căsătoria, moartea) sau în legătură cu succesiunea anotimpurilor și cu etape din procesul muncii (semănatul, culesul recoltei etc.). R. are strânse legături cu folclorul, desfășurarea sa fiind punctată, la poporul român, cu numeroase cântece, ca orație de nuntă, bocetul, cântecele drăgaicei, ale cununiei etc. (BIOL.) R. de curtare = comportament care precede la diverse specii de animale actul sexual; include posturi și manifestări cu caracter stereotip ale masculului, având aspecte strict individualizate în funcție de specie. Ex. parada nupțială la păsări, oferirea rituală a hranei, luptele rituale.

Intrare: ritual (adj.)
ritual1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ri-tu-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritual
  • ritualul
  • ritualu‑
  • ritua
  • rituala
plural
  • rituali
  • ritualii
  • rituale
  • ritualele
genitiv-dativ singular
  • ritual
  • ritualului
  • rituale
  • ritualei
plural
  • rituali
  • ritualilor
  • rituale
  • ritualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ritual, rituaadjectiv

  • 1. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ritualic
    • format_quote Cântec ritual. DLRLC
    • format_quote figurat Tina Diaconu și Nevăstuica se pregăteau pentru plimbarea rituală din fiecare duminecă după-amiază. C. PETRESCU, A. 310. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.