13 definiții pentru rigă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ri1 sm [At: (a. 1829) AR, 71/11 / Pl: rigi / E: ngr ῥήγας] 1 (Înv) Rege1 (1). 2 Carte de joc cu figura regelui Si: popă, crai (26).

RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (Înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas.

RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (Înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas.

RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Rege. Este un semn de război între riga leșilor și spurcatul de Mehmed-sultan. Mare zdruncin va fi deci pentru creștinătate. SADOVEANU, F. J. 96. O alianță să cat ele m-obligă, Pentru-ale mele planuri... cu spița unui rigă. ALECSANDRI, T. II 161. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. Riga de verde și valetul de verde mă prigonesc. SADOVEANU, N. F. 8. Cărți de joc unse la suprafață: rigi pe jumătate șterși, valeți pătați de muște, asul de cupă refăcut de mînă cu cerneală violetă. BASSARABESCU, V. 32. De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărților? ALECSANDRI, T. I 162.

RÍGĂ rígi m. 1) înv. (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; rege; monarh; suveran; împărat. 2) rar (la jocul de cărți) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege; popă. /<ngr. righas

rigă m. 1. od. rege: cu trufie riga ungur către țară ’naintează GR. AL.; 2. carte de joc ce înfățișează un rege: rigă de cupă. [Gr. mod.].

rígă m., pl. ĭ, gen. al rigăĭ (ngr. rígas, d. lat. rex, regis, rege. Cp. cu ducă 1). Sec. 18-19. Rege. Azĭ. Rar. Rege saŭ popă la cărțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rígă (înv.) s. m., g.-d. art. rígăi; pl. rigi

rígă s. m., g.-d. art. rígăi; pl. rigi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÍGĂ s. v. cap încoronat, monarh, rege, suveran.

ri s. v. MONARH. REGE. SUVERAN.

RI s. popă, rege, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.)

Intrare: rigă
substantiv masculin (M88)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ri
  • riga
plural
  • rigi
  • rigii
genitiv-dativ singular
  • ri
  • rigăi
  • rigii
  • righii
plural
  • rigi
  • rigilor
vocativ singular
plural