10 definiții pentru ridichioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (Sinapis arvensis).Ridiche + suf. -ioară.

RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (Sinapis arvensis).Ridiche + suf. -ioară.

RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale neegal dințate și cu flori galbene, care crește prin semănături și prin locuri virane (Sinapsis arvensis); rapiță-sălbatică. Ridichioara sau rapița-sălbatică crește prin ogoare, nesemănată. Se înmulțește din semințele ei cele negre, care nu degeră iarna în pămînt. ȘEZ. XV 41.

RIDICHIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la ridiche) Plantă erbacee necultivată, cu tulpina erectă, înaltă și ramificată, cu frunze inegal dințațe și cu flori galbene; rapiță sălbatică. /ridiche + suf. ~ioară


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ridichioáră (-chioa-) s. f., g.-d. art. ridichioárei; pl. ridichioáre

ridichioáră s. f. (sil. -chioa-), g.-d. art. ridichioárei; pl. ridichioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RIDICHIOÁRĂ s. (BOT.; Sinapis arvensis) muștar de câmp.

RIDICHIOÁRĂ s. v. călțunul-doamnei, cerențel, cuișoriță, ridiche sălbatică.

ridichioa s. v. CERENȚEL. CUIȘORIȚĂ. RIDICHE SĂLBATICĂ.

RIDICHIOA s. (BOT.; Sinapis arvensis) muștar de cîmp.

Intrare: ridichioară
ridichioară substantiv feminin
  • silabație: -chioa-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ridichioa
  • ridichioara
plural
  • ridichioare
  • ridichioarele
genitiv-dativ singular
  • ridichioare
  • ridichioarei
plural
  • ridichioare
  • ridichioarelor
vocativ singular
plural