9 definiții pentru ridicat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RIDICAT1 s. n. Ridicare. – V. ridica.
RIDICAT1 s. n. Ridicare. – V. ridica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ridicat1 sn [At: M. COSTIN, O. 86 / V: (înv) răd~ / Pl: ? / E: ridica] 1-15 Ridicare (1-3, 60, 67-68, 70, 74, 83-84, 89, 130, 161, 167). 16 Punere în poziție (normală) verticală (a unui obiect căzut, aplecat sau culcat).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIDICAT1 s. n. Ridicare. (Cu pronunțare regională) După rîdicatul viei la un harac, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249. Eu n-am fost față la rădicatul acei grinzi. DRĂGHICI, R. 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rădicat1 sn vz ridicat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ridicat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ridicat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ridicat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RIDICAT s. 1. v. ridicare. 2. culegere, cules, ridicare, strângere, strâns. (~ul unei hârtii de pe jos.) 3. îndepărtare, înlăturare, ridicare. (~ul unui colț din văl.) 4. v. suflecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIDICAT s. 1. ridicare, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruță.) 2. culegere, cules, ridicare, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de pe jos.) 3. îndepărtare, înlăturare, ridicare. (~ unui colț din văl.) 4. ridicare, suflecare, (înv. și reg.) suflecătură. (~ mînecilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ridicatsubstantiv neutru
- 1. Ridicare. DEX '09 DLRLCsinonime: ridicare
- După rîdicatul viei la un harac, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249. DLRLC
- Eu n-am fost față la rădicatul acei grinzi. DRĂGHICI, R. 118. DLRLC
-
etimologie:
- ridica DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.