opțiuni
  • info

4 definiții pentru rezecat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZECA, rezec, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

REZECA vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezec. / < fr. réséquer].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezec, 2 sg. rezeci, 3 rezecă; conj. prez. 1 sg. să rezec, 3 să rezece

rezeca vb., ind. prez. 1 sg. rezec, 3 sg. și pl. rezecă

Intrare: rezecat
rezecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezecat
  • rezecatul
  • rezecatu‑
  • rezecată
  • rezecata
plural
  • rezecați
  • rezecații
  • rezecate
  • rezecatele
genitiv-dativ singular
  • rezecat
  • rezecatului
  • rezecate
  • rezecatei
plural
  • rezecați
  • rezecaților
  • rezecate
  • rezecatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezeca, rezecverb

  • 1. A face o rezecție. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: rezecționa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.