4 definiții pentru rezecare
Explicative DEX
REZECA, rezec, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.
REZECA vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezec. / < fr. réséquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rezeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezec, 2 sg. rezeci, 3 rezecă; conj. prez. 1 sg. să rezec, 3 să rezece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezeca vb., ind. prez. 1 sg. rezec, 3 sg. și pl. rezecă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rezecare
rezecare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rezeca, rezecverb
- 1. A face o rezecție. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: rezecționa
etimologie:
- réséquer DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.