REVIVISCENȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

reviviscență sfs [At: DN² / E: fr reviviscence] (Blg) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață, prin umiditate, după ce s-au uscat.

REVIVISCENȚĂ, reviviscențe, s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

REVIVISCENȚĂ s.f. (Biol.) Revenire la viață. ♦ Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață, prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ (Fig.) Reapariție a unor stări de conștiință uitate. [< fr. reviviscence].

REVIVISCENȚĂ s. f. 1. revenire la viață; însuflețire. 2. (biol.) proprietate a unor organisme de a-și relua activitatea vitală după o stare de latență. 3. (fig.) reapariție a unor stări de conștiință uitate. (< fr. reviviscence)

REVIVISCENȚĂ f. rar 1) Revenire la viață; reînviere. 2) med. Reapariție în conștiință a unor momente uitate. 3) biol. Proprietate a unor plante și animale acvatice inferioare de revenire la viață, prin umiditate, după ce s-au uscat. /<fr. reviviscence

reviviscență s. f., g.-d. art. reviviscenței

reviviscență s. f., g.-d. art. reviviscenței

reviviscență s. f., g.-d. art. reviviscenței