9 definiții pentru reumă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reu sf [At: GHEȚIE, R. M. / P: re-u~ / S și: rheumă / Pl: ~me / E: mg reuma, ger Rheuma, lat rheuma] 1 (Trs) Reumatism (1). 2 (îvr) Catar2 (1).

REÚMĂ s. f. (Rar) Reumatism. – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

REÚMĂ s.f. Reumatism. [Pron. re-u-. / < germ. Rheuma].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!réumă/reúmă (reg.) s. f., g.-d. art. réumei/reúmei

reúmă s. f., g.-d. art. reúmei, pl. reúme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reúmă, reume, s.f. – (reg.; med.; pop.) Afecțiuni la nivelul articulațiilor; reumatism: „Apa era bună pentru 13 boale și mai ales pentru reumă” (ref. la izvorul de apă minerală de la Remeți pe Someș). – Din germ. Rheuma „reumatism”, magh. reuma, lat. rheuma (DEX, MDA).

Intrare: reumă
  • pronunție: reumă, reu
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reumă
  • reuma
plural
  • reume
  • reumele
genitiv-dativ singular
  • reume
  • reumei
plural
  • reume
  • reumelor
vocativ singular
plural

reumă

etimologie: