11 definiții pentru retuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

retuș sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr retouche] Îndreptare, corectarea unei picturi, a unei fotografii, a unei piese tehnice etc.

RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retușare. – Din fr. retouche.

RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectură a unui tablou, a unei fotografii, piese etc.

RETÚȘ s.n. Îndreptare, corectare; retușare. [< fr. retouche].

RETÚȘ s. n. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc. ◊ (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire. (< fr. retouche)

RETÚȘ ~uri n. Rectificare făcută (la o fotografie, la un tablou etc.) după terminarea procesului principal; corectare. /<fr. retouche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

retúș s. n., pl. retúșuri

retúș s. n., pl. retúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETUȘ s. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)

Intrare: retuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retuș
  • retușul
  • retușu‑
plural
  • retușuri
  • retușurile
genitiv-dativ singular
  • retuș
  • retușului
plural
  • retușuri
  • retușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

retuș

  • 1. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corectare retușare îndreptare
    • 1.1. poligrafie Corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire.
      surse: MDN '00

etimologie: