7 definiții pentru retransmitere
Explicative DEX
RETRANSMITERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.
RETRANSMITERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
retransmitere sf [At: DL / Pl: ~ri / E: retransmite] 1 (D. un post de telecomunicații) Transmitere, concomitentă cu recepționarea, de semnale de telecomunicații sau de emisiuni radiofonice primite de la alt post. 2 (D. un ordin, o scrisoare etc.) Transmitere prin intermediul cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RETRANSMITERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETRANSMITERE s.f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. [< retransmite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
retransmitere (desp. re-tran-smi-/-trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmiterii; pl. retransmiteri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
retransmitere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmiterii; pl. retransmiteri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
retransmitere s. f. (sil. mf. -trans-) transmitere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-tran-smi-, re-trans-mi-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
retransmitere, retransmiterisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- retransmite DEX '09 DEX '98 DN