4 definiții pentru retiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

retiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr rétif] (Liv) 1 Îndărătnic. 2 (D. animale) Care refuză să înainteze.

RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

RETÍV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

retiv adj. m., pl. retívi; f. sg. retívă, pl. retíve

Intrare: retiv
retiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retiv
  • retivul
  • retivu‑
  • reti
  • retiva
plural
  • retivi
  • retivii
  • retive
  • retivele
genitiv-dativ singular
  • retiv
  • retivului
  • retive
  • retivei
plural
  • retivi
  • retivilor
  • retive
  • retivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)