reticulo- [At: DN³ / E: fr réticulo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rețea. 3 Reticular.

RETICULO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) rețea”, „reticular”. [Var. reticul-. / < fr. réticulo-, cf. lat. reticulum].

RETICUL²(O)- elem. „rețea, reticul”. (< fr. réticul/o/-, cf. lat. reticulum)

RETICUL- v. reticulo-.

RETICULO- „plasă, reticul, reticular”. ◊ L. reticulum „plasă mică” > fr. réticulo-, engl. id., germ. retikulo- > rom. reticulo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie granuloasă care prezintă o rețea filamentoasă; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., diminuare a numărului de reticulocite din sînge; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a sistemului reticulohistiocitar; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., parte alveolară a citoplasmei, cu funcții de nutriție; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru sistemul reticuloendotelial.

RETICULO-ENDOTELIAL (RETICULOHISTIOCITAR) (< fr.) Sistem ~ = componentă a sistemului imunitar al organismului, reprezentată de o clasă de celule numite macrofage sau histiociți. care sunt răspândite difuz în toate organele corpului, atingând concentrații mari în măduva osoasă, ficat, splină și ganglioni limfatici. Celulele s.r. recunosc și distrug particulele străine, microorganismele patogene și resturi de celule, ca și celulele și țesuturile anormale sau îmbătrânite (ex. macrofagele din splină distrug eritrocitele și trombocitele bătrâne).