8 definiții pentru remige (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

remige sf [At: ENC. VET. 771 / Pl: ~ / E: fr remige] Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului.

REMÍGE s.f. Fiecare din penele mari care alcătuiesc aripa la păsări. [< fr. rémige, cf. lat. remex – vâslaș].

REMÍGE s. f. fiecare dintre penele mari ale aripilor păsărilor, care servesc pentru zbor. (< fr. rémige)

REMÍGE ~ f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servește la baterea aerului în timpul zborului. /<fr. rémige


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REMÍGE (< fr.; {s} lat. remex, -igis „vâslaș”) s. f. (ORNIT.) Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului.

Intrare: remige (pl. -e)
remige (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remige
  • remigea
plural
  • remige
  • remigele
genitiv-dativ singular
  • remige
  • remigei
plural
  • remige
  • remigelor
vocativ singular
plural