4 definiții pentru regurgitare
Explicative DEX
REGURGITA, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.
REGURGITA vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. [P.i. -tez. / < fr. régurgiter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
regurgita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regurgitez, 3 regurgitează; conj. prez. 1 sg. să regurgitez, 3 să regurgiteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
regurgita vb., ind. prez. 1 sg. regurgitez, 3 sg. și pl. regurgitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: regurgitare
regurgitare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
regurgita, regurgitezverb
- 1. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- régurgiter DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.