regularizare sf [At: GRAUR, F. L. 172 / Pl: ~zări / E: regulariza] 1-3 Reglementare (1-3). 4 Punere în concordanță a unor evidențe, a unor balanțe contabile etc. 5 Punere de acord a datelor evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 6 Corectare a conturului unui obiect pentru a-i da o formă regulată. 7 Amenajare a albiei unei ape curgătoare în scopul îmbunătățirii condițiilor de curgere.

REGULARIZARE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. Cu cît formele neregulate sînt mai des întrebuințate... cu atît mai mare opunere vor exercita împotriva înnoirilor, a regularizării. GRAUR, F. L. 172.

REGULARIZARE s.f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. [< regulariza].

regularizare s. f., g.-d. art. regularizării; pl. regularizări

regularizare s. f., g.-d. art. regularizării; pl. regularizări

regularizare s. f., g.-d. art. regularizării; pl. regularizări

REGULARIZÁRE (< regulariza) s. f. 1. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. ◊ R. a conturilor = operațiune de modificare a unor conturi, ca urmare fie a înregistrării unor cheltuieli ce trebuie repartizate între două sau sau mai multe exerciții contabile, fie a constatării unui venit care a fost obținut sau a unei cheltuieli care a fost efectuată, dar care nu au fost înregistrate. 2. (TEHN.) Operație prin care un obiect sau o instalație sunt aduse în starea care prezintă regularitate (uniformitate) dintr-unul sau mai multe puncte de vedere tehnice (ex. punerea la punct a unei mașini care să lucreze conform unui anumit program). 3. (HIDROTEHN.) Ansamblul de lucrări efectuate în albia unui curs de apă în scopul folosirii în condiții optime a debitelor acestuia (pentru hidroenergie, navigație, alimentări cu apă etc.) și al reducerii acțiunilor lui distructive.

REGULARIZARE s. corectare, regulare, sistematizare. (ă cursului unei ape.)