8 definiții pentru reglet (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

reglet snm [At: ROMANESCU, ZEȚ. 53 / V: (Pl: ~te) sf ~e, ~eț / Pl: ~eți / E: fr réglet] (Tip) Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă Si: albitură (11).

REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor dintre rînduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. – Variantă: regléte, regleți, s. m.

REGLÉT s. n. piesă metalică în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau a spațiilor dintre formă și ramă. (< fr. réglet)

REGLÉT ~e n. poligr. Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor albe, în forma de tipar, a unei pagini. /<fr. réglet


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reglét (tipogr.) s. n. (sil. -glet) pl. regléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGLET s. (TIPOGR.) albitură. (~ completează spațiile albe dintre rînduri.)

Intrare: reglet (pl. -e)
reglet (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -glet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reglet
  • regletul
  • regletu‑
plural
  • reglete
  • regletele
genitiv-dativ singular
  • reglet
  • regletului
plural
  • reglete
  • regletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)