opțiuni
  • info
5 definiții pentru refutat

Explicative DEX

REFUTA, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. refuter, lat. refutare.

REFUTA vb. I. tr. (Liv.) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refutez. / < fr. réfuter].

A REFUTA ~ez tranz. livr. (afirmații, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. /<fr. réfuter, lat. refutare

Ortografice DOOM

refuta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. refutez, 3 refutează; conj. prez. 1 sg. să refutez, 3 să refuteze

refuta vb., ind. prez. 1 sg. refutez, 3 sg. și pl. refutează

Intrare: refutat
refutat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refutat
  • refutatul
  • refutatu‑
  • refutată
  • refutata
plural
  • refutați
  • refutații
  • refutate
  • refutatele
genitiv-dativ singular
  • refutat
  • refutatului
  • refutate
  • refutatei
plural
  • refutați
  • refutaților
  • refutate
  • refutatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refuta, refutezverb

  • 1. livresc A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. DLRLC
    • format_quote reflexiv Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.