2 definiții pentru redundare
Explicative DEX
REDUNDA vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].
Ortografice DOOM
redunda vb., ind. prez. 1 sg. redundez, 3 sg. și pl. redundează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: redundare
redundare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||