7 definiții pentru reducător (s.m.)
Explicative DEX
REDUCĂTOR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.
REDUCĂTOR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REDUCĂTOR s.n. Reductor (2). [< reduc(e) + -(ă)tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REDUCĂTOR ~i m. chim. Substanță care într-o reacție cedează unul sau mai mulți electroni, oxidându-se. / a reduce + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
reducător s. m., pl. reducători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
REDUCĂTÓR (< reduce) s. m. 1. Substanță chimică care în reacția de oxidoreducere cedează electroni, oxidându-se; reductor (3). 2. (BIOL.) Descompunător; organism (îndeosebi bacterie sau ciupercă) care își obține energia necesară prin descompunerea chimică a materiei organice moarte. Au un rol important în cadrul circuitului materiei în ecosistemele naturale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
REDUCĂTOR s. (CHIM.) reductor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REDUCĂTOR s. (CHIM.) reductor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reducător, reducătorisubstantiv masculin
- 1. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: reductor
etimologie:
- Reduce + -ător. DEX '09 DEX '98 DN