8 definiții pentru recuzat (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECUZAT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.
recuzat, ~ă smf, a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: recuza] 1-2 (Cel) căruia i s-a respins competența ori autoritatea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECUZAT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECUZAT, -Ă, recuzați, -te, s. m. și f. (Despre judecători, martori etc.) Căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competința, calitatea sau autoritatea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECUZAT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. [< recuza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recuzat adj. m., s. m., pl. recuzați; adj. f., s. f. recuzată, pl. recuzate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recuzat adj. m., s. m., pl. recuzați; adj. f., s. f. recuzată, pl. recuzate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recuzat adj. m., s. m., pl. recuzați; f. sg. recuzată, pl. recuzate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
recuzat, recuzațisubstantiv masculin recuzată, recuzatesubstantiv feminin recuzat, recuzatăadjectiv
- 1. (Persoană) căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- recuza DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.