12 definiții pentru rectificator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

rectificator, ~oare [At: BARCIANU / V: (înv) ~icăt~ / Pl: ~oare / E: fr rectificateur] 1 a Care rectifică (1) Si: (rar) rectifîcativ. 2 sm Muncitor calificat care efectuează rectificări (3). 3 sm Muncitor specializat care lucrează la o mașină de rectificat1 (2).

RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj. (Rar) Care rectifică; care aduce o rectificare. ♦ (Substantivat, m.) Muncitor calificat care lucrează la rectificare (2).

RECTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].

RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)

RECTIFICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care rectifică. 2) Care conține o rectificare. /a rectifica + suf. ~tor

RECTIFICATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de rectificare. /a rectifica + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rectificatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. rectificatoáre

rectificatór2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatór adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; f. sg. și pl. rectificatoáre

rectificatór (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

Intrare: rectificator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectificator
  • rectificatorul
  • rectificatoru‑
plural
  • rectificatori
  • rectificatorii
genitiv-dativ singular
  • rectificator
  • rectificatorului
plural
  • rectificatori
  • rectificatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)