11 definiții pentru recrimina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECRIMINA, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

RECRIMINA, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

recrimina vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~nez / E: fr récriminer] 1 A răspunde unor acuzații sau injurii prin alte acuzații sau injurii. 2 A acuza (1).

RECRIMINA, recriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A reproșa, a acuza.

RECRIMINA vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer].

RECRIMINA vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer)

A RECRIMINA ~ez tranz. rar (fapte, acțiuni reprobabile) A respinge prin contraacuzare. /<fr. récriminer

recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii.

*recriminéz v. tr. (mlat. recriminari; fr. récriminer. V. incriminez). Răspund cu acuzațiune la acuzațiune: a recrimina contra acuzatoruluĭ tăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recrimina (a ~) (livr.) (desp. re-cri-) vb., ind. prez. 1 sg. recriminez, 3 recriminea; conj. prez. 1 sg. să recriminez, 3 să recrimineze corectat(ă)

recrimina (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recriminea

recrimina vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminez, 3 sg. și pl. recriminea

Intrare: recrimina
  • silabație: re-cri-mi-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recrimina
  • recriminare
  • recriminat
  • recriminatu‑
  • recriminând
  • recriminându‑
singular plural
  • recriminea
  • recriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recriminez
(să)
  • recriminez
  • recriminam
  • recriminai
  • recriminasem
a II-a (tu)
  • recriminezi
(să)
  • recriminezi
  • recriminai
  • recriminași
  • recriminaseși
a III-a (el, ea)
  • recriminea
(să)
  • recrimineze
  • recrimina
  • recrimină
  • recriminase
plural I (noi)
  • recriminăm
(să)
  • recriminăm
  • recriminam
  • recriminarăm
  • recriminaserăm
  • recriminasem
a II-a (voi)
  • recriminați
(să)
  • recriminați
  • recriminați
  • recriminarăți
  • recriminaserăți
  • recriminaseți
a III-a (ei, ele)
  • recriminea
(să)
  • recrimineze
  • recriminau
  • recrimina
  • recriminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recrimina, recriminezverb

  • 1. livresc A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.