11 definiții pentru recrimina
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECRIMINA, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.
RECRIMINA, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recrimina vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~nez / E: fr récriminer] 1 A răspunde unor acuzații sau injurii prin alte acuzații sau injurii. 2 A acuza (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECRIMINA, recriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A reproșa, a acuza.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECRIMINA vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECRIMINA vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RECRIMINA ~ez tranz. rar (fapte, acțiuni reprobabile) A respinge prin contraacuzare. /<fr. récriminer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recriminéz v. tr. (mlat. recriminari; fr. récriminer. V. incriminez). Răspund cu acuzațiune la acuzațiune: a recrimina contra acuzatoruluĭ tăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recrimina (a ~) (livr.) (desp. re-cri-) vb., ind. prez. 1 sg. recriminez, 3 recriminează; conj. prez. 1 sg. să recriminez, 3 să recrimineze corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recrimina (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recriminează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recrimina vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminez, 3 sg. și pl. recriminează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-cri-mi-na
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
recrimina, recriminezverb
etimologie:
- récriminer DEX '09 DEX '98 DN